Scrisoarea a I-a către președintele Klaus Iohannis. A jurnalistului Ion Cristoiu.

La un semn deschisă-i calea și se mișcă-n pași de sport

Un bătrân destul de simplu, după lulea, șapcă, port:

-Tu ești Mircea?

-Ba-s Cristoiu!

-Am venit să mi te-nchini!

De nu, schimb cristoiublog într-un site de foc și spini!

-Herr Iohannis, sunt Cristoiu! De ești supărat pe sat,

Pălăria și paltonul, și îți zic: "Bine ai plecat!"

Printre vorbe tu ai grijă, pasul tău cum îl pășești,

Căci sunt om și scriu, și-s liber, și-atac ca la Mărășești.

Despre partea închinării, te rog, dragă, să mă scuzi

Au mă crezi vreun Tăriceanu, ca să ling unde tu uzi?

-O, tu nici gândești, Cristoiu, câți în cale mi s-au dat

Jurnaliști de-apel de seară și aprozi de la Palat

Tot ce stă în umbra proprie- ignorant și sclav, și famen

S-a vrut lângă uraganul ridicat de doamna Carmen
Pixurile adunat-au lângă pixul meu cu care

M-am descris cu modestie: Klaus Iohannis în mișcare!

Ziariști pe care țara nu putea să-i mai încapă

Au cerut mereu la mine whisky și pământ, și apă

TVR, Grupul Antena, mameluci, barzi și spahii,

SRI-iști de prin redacții, au opinii da'-s stihii.

Virgulele adăugat-au peste semn de exclamare

Cum că Presa stă în muguri, cu-analfabetismu'-n floare...

Și știind toate acestea, tu mă crezi vreun mormoloc?

Și văzând toate acestea, tu te aperi doar c-un blog?

(A-propos, doar ca idee, poți să-ți cumperi un buldog.)

- Klaus, nici să-ncerci vreodată să ajungi să ne cunoști, 

Căci ți-ai vrut țara-'mpărțită între pui și între cloști.

Căci Președinția țării- cavaler și sclav adună,

Ca să cadă-n lungi leșinuri, la drum lung cu Semilună.

Din Stambul venit-ați, dragă, o moschee și-un pitic.

Și v-ați dus pân' la Obama și-ați venit fără nimic.

Cotroceni, ca Agenție, de-i al doamnei Carmen vis

Împlinească-se excursii la Londra și-n Paradis

Nu uita, însă, decența, a privi gândești că poți

Căci eu sunt Cristoiu, dragă, și-am cerneală pentru toți!

(foto NașulTV)