CE NU CITEȘTI ÎN ZIARELE LOR. UN BLOG DE ANALIZĂ ȘI INFORMARE. ELEGANT, DIRECT, DEDICAT. LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DIASPOREI. ȘI INVERS.

Saturday, 30 April 2016

Balada câinelui-analist

Un câine să am, am să-l fac analist
Să latre, să muște, să scheaune trist
Să dea interviuri, să-și dea cu părerea
Să fie galant sau să f...ă Puterea
Să fie și Klaus, și Ponta-n moschee
Să fie bărbat sau să fie femeie
Și Badea să fie cu ochii în zgură
Antena s-o-'ncingă cu spume la gură
Și Rege să fie, și Dragnea la zdup
Și Firea- ca vulpe, și Firea- ca lup
Un biet moș Gaga de la Curte să fie
Un șpriț-o sentință, un șpriț- o prostie
Popescu Piedone de-ar fi să-i fi dat
Să-și ia la bulău cam un an de mandat
Băsescu să fie pe Flota cea nouă
Ca Cioloș să doarmă, precum cloșca pe ouă
Să fie fătucă în presa de mîine
mânce la virguli ca untu' pe pâine
Și Gorghiu pe Blaga- necaz pe noroc
Și Cioabă, Nea Nelu, Tăriceanu și Boc.
Să aibă onoare cât osu' de broască
Și gura s-o aibă cât Iohannis când cască
Să zică de țară, de proști și de hoaște
De NATO, de UE, de grijanii și moaște.
De toate acestea, de-mi va fi finalist
Un câine să-l am, l-aș vrea analist.

foto- mes.brit.

Friday, 29 April 2016

Bere și roșii- rețetă pentru drum lung. În Anglia. (69 views)

Ce mănâncă românii la prima lor sosire în Anglia? După cum se vede în imagina alăturată, bere și roșii decojite. Există, desigur, o logică în ceea ce privește berea: când vii "să tragi la galere" într-o țară străină, normal, bei bere Galereux.




(foto mes brit.)

Thursday, 28 April 2016

Arta interviului. La copii.

În imagine, un reporter de radio recoltează un interviu de la o mămică. În Marea Britanie. Tânăra mamă are multe de spus, așa încât copilul său nu prea mai are când să arate că ar avea și el declarații de dat către tanti cu părul roșu. Scurte declarații. Căci ce ar putea să declare un copil englez la vârsta lui? "Mama!", "Tata!", "Papa!", "Fata!". Și eventual, pentru că tot se apropie Referendumul britanic pentru Brexit, ar putea să completeze a cincea declarație cu ceea ce mai aude la oamenii mari din jurul său: "Ar fi perfectă ieșirea din UE. Pentru țara mea, UK!"

(foto MESAGER BRITANIC)

Sunday, 24 April 2016

Știre-premieră din țară: un președinte de partid, condamnat pentru fraudă la urna de votare- Liviu Dragnea (106 views )

Președintele PSD, Liviu Dragnea, a fost condamnat în Dosarul Referendumul la doi ani de închisoare cu suspendare și la un termen de încercare de patru ani. Este o decizie definitivă și irevocabilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. El a fost acuzat de procurorii DNA de folosirea influenței în scopul obținerii de foloase necuvenite.

La un semn, deschisă-i calea și se-apropie de Beci
Un domn bine, cu mustață, țoale, periuță,trenci.
-Tu ești, Dragnea?
- Da, băiete. (Cam arăți a badigard). Adu-ți șefu',

mi-s cu nervii
Și-am să f...t picioare-n gard!
Mi-a dat ăștia condamnare, doi ani lungi de Beci Domnesc

Ieri spusei că-i bag în mă-sa, azi spusei că mă căiesc.
Fulgerele adunat-au contra fulgerului care
Oltenesc fiind, săracu', făcu fâs pe o cărare
Procurori pe care lumea nu putea să-i mai încapă
A venit la mine-acasă. (Eram în porumb, la sapă)
Ca să ceară probe, acte- din cer, apă și pământ.
Doamne, mila Ta pe mine! Fost-am ieri, azi nu mai sunt!
Cât tupeu. Neobrăzare. A privi gândești că pot
Pe cei vii să-i fac eu dubli, pe cei morți să-i duc la vot?
Șef pe Teleorman fusesem, ăl mai sărac din județe,
Ridicat-am și colibe, și coteț între cotețe,
Și încurajat de soartă, eu crescut-am an de an
Și-am vrut România Mare s-o fac ca pe-un Teleorman.
Și-am vrut ca-'ntre Nistru, Tisa, Prut, Carpați, Deltă și Mare
Să răsară mândru Dragnea-'n Țara Prazului-Răsare!
Cer prea mult, dragă băiete? (Fața ta de badigard

Mă irită bag de seamă, și-am să f...t picioare-n gard).
- O, tu nici gândești, nea Liviu, câți prin Beci ei a mai fost
Magistrați, Șefi și Miniștri, c-a vrut lux și bani, și-un rost,
Tot ce stă în umbra șpăgii, inocenți și sfinți se-adună
Să dea piepți cu DNA-ul ridicat de-o doamnă brună
Cum îi zice? A, Codruța! Kovesi! Fată de treabă
Furi un ou și stai de veghe. Furi un bou, îți iei o labă.
De la DNA, firește. De știam că-mi vii la Beci,
Te primeam mai cu talente, cu țuici și măsline seci.
Vine Șefu', chiar acuma! Dă-mi mandatul să-l citesc!
Mda, ți-a dat cu suspendare. Suspendat rămâi pe veci.


sursa foto: psd.ro

Saturday, 23 April 2016

Cianura. O dulceață de fată.

Când unii țigani din România își botează copiii cu nume precum Poliția, Expertiza, Semafor, Ministru sau Facultatea, scribii de la Primării care înregistrează nou-născuții n-au nicio problemă cu asta: doar se scarpină puțin în urechi, deoarece - asta cam așa e!- numele astea le bâzâie cam ciudat. În Țara Galilor (Marea Britanie), unei mame care a vrut să își numească fetița nou-născută (foto dr.)  Cyanide ("Cianură"- in Eng. n.n.) i s-a interzis prin ordin judecătoresc să mai aleagă numele copilului său. Tânăra mamă, originară din Powys și care are un istoric al consumului de droguri și alcool, și-a justificat opțiunea prin faptul că "otrava asta (cianura-n.n.) i-a ucis pe Adolf Hitler și pe adjunctul său fidel, Joseph Goebbels" și că, prin urmare, "Cianură poate fi un nume drăguț pentru o fată, cu implicații pozitive" (sic!). Deoarece copilul a fost conceput în urma unui viol, lucrătorii sociali de la Consiliul Powys au făcut o întâmpinare la o instanță judecătorească, iar un magistrat  a decis că acest nume ar putea produce ulterior "traume" copilului, iar fetița are dreptul la nume normal. De aceea copilul a fost reîncredințat în sistem Foster, urmând să se decidă și un nume nou pentru el.


(source: yahoonews)

Thursday, 21 April 2016

Mâncare pe picior mare. În Anglia.

Se întâmplă în Marea Britanie. Când vrei igienă într-un fast-food, iei un filipinez micuț, îl urci cu bocancii lui de bucătar pe chiuvetă (vezi foto) și îl pui să șteargă pereții cu o cârpă și un spray de curățat. În prezența clienților și nu la sfârșit de program. Orice bacterie se va lăsa păgubașă în fața unui asemenea profesionist. Dacă, odată ajuns acasă ca biet client de fast-food, te pomenești cu dureri de stomac, să nu uiți: filipinezul purta 36 la bocanci.

(foto mesbrit)

Saturday, 16 April 2016

L-a dus capul la prostii: un refugiat sirian din Germania a incendiat hostelul unde locuia doar fiindcă și-ar fi vrut să locuiască mai luxos

Presa britanică relatează că un refugiat sirian din Germania a înscenat un atac al neonaziștilor asupra hostelului unde locuia, doar fiindcă își dorea să locuiască într-o locuință mai luxoasă. El a pictat zvastici cu un spray și a incendiat hostelul unde locuia, socotind că autoritățile germane vor crede că imobilul a fost atacat de neonaziști și că astfel, refugiații vor fi mutați, pentru "protecția" lor, într-un alt imobil: mai sigur și, desigur, mai luxos. Mulți germani opinează, însă, că respectivul om ar fi avut cea mai mare protecție și cel mai mare lux, dacă ar fi locuit ca și chiriaș în casa cancelarului german, Angela Merkel.

Sunday, 10 April 2016

Scrisoarea a I-a către președintele Klaus Iohannis. A jurnalistului Ion Cristoiu.


La un semn deschisă-i calea și se mișcă-n pași de sport
Un bătrân destul de simplu, după lulea, șapcă, port:
-Tu ești Mircea?
-Ba-s Cristoiu!
-Am venit să mi te-nchini!
De nu, schimb cristoiublog într-un site de foc și spini!
-Herr Iohannis, sunt Cristoiu! De ești supărat pe sat,
Pălăria și paltonul, și îți zic: "Bine ai plecat!"
Printre vorbe tu ai grijă, pasul tău cum îl pășești,
Căci sunt om și scriu, și-s liber, și-atac ca la Mărășești.
Despre partea închinării, te rog, dragă, să mă scuzi
Au mă crezi vreun Tăriceanu, ca să ling unde tu uzi?
-O, tu nici gândești, Cristoiu, câți în cale mi s-au dat
Jurnaliști de-apel de seară și aprozi de la Palat
Tot ce stă în umbra proprie- ignorant și sclav, și famen
S-a vrut lângă uraganul ridicat de doamna Carmen

Friday, 8 April 2016

Haos, numele tău este Angela Merkel!


În ce haos incredibil a aruncat cancelarul Germaniei, Angela Merkel (foto), întreg continentul european! În loc să se bucure de pensie și să hrănească bobocii de gâscă la marginea drumului, frau Merkel are pretenția că face politică și deschide, fără o minimă verificare, un "coridor european" pentru zeci sau sute de mii de așa-ziși "refugiați" sosiți din țări fără războaie, dar pline de terorism islamic.

Priviți cu atenție știrea de ziar alăturată, explodată în presa britanică: a început returnarea migranților din Grecia către Turcia, în baza unei înțelegeri politice anterioare a Turciei cu Uniunea Europeană. Surpriză, însă: primii refugiați trimiși înapoi de Grecia nu sunt din Siria sau Irak, adică din țări afectate de război, ci din... Pakistan. Pakistan, o țară afectată din plin de terorism, prin grupurile de alienați religioși ai Islamului care sunt active acolo. Da, dar această țară nu are război civil, iar acei "refugiați" nu aveau ce căuta prin urmare în Grecia.

Apare firesc întrebarea: câți musulmani radicali din țări neafectate de război, neverificați, au intrat deja în Europa, prin politica stupidă a lui Merkel și a sprijinitorului său inițial, președintele francez Francois Hollande? Serviciile europene avertizau încă de acum câteva luni că printre refugiații sirieni s-au strecurat zeci sau sute de mii de oameni din state musulmane neafectate de război, nu are  nimeni cifre exacte. Mulțumim, tante Angela, știam că nu o să răspunzi. (foto- australianationalreview)

Șomerul român care dă de muncă americanilor

Noi am crezut prima dată că este jurnalistul Victor Roncea (vorbim de asemănarea fizică). Omul din imagine, însă, se numește Marcel Lehel , este român și era șomer la momentul arestării sale: acuzat că ar fi furat corespondența pe email a candidatului prezidențial Hillary Clinton, el a fost cerut de Justiția americană și va fi extrădat către Statele Unite. Mesajele online "capturate" de Lehel nu se refereau la vreo marcă de ojă sau parfum, ci erau informații secrete trimise lui Hillary Clinton de către un consilier personal- referitoare la atentate teroriste sau politici externe. Până la urmă, Hillary Clinton nu va fi judecată pentru neglijență în serviciu în utilizarea computerului personal, dar rămâne de văzut ce va plăti Lehel. MESAGER BRITANIC crede, însă, că acest Marcel Lehel (foto Reuters) ar putea fi angajat cu un salariu bun oriunde: oricum, în România nu ar mai avea nimic de hacker-it - acolo nu mai e de furat nici măcar de pe computere.

Sunday, 3 April 2016

"Sunt eu, Iohannis. Klaus Iohannis." (proiect piesă de teatru, inspirat de ultima vizită a familiei Klaus Iohannis în SUA)

- Hi, Jack, are U okay?
- Scuzați, dar nu sunt Jack. Eu sunt Iohannis. Klaus Iohannis.
- Wow, Johannes. Arați a neamț convertit mmmh. De unde ești?
- Eu sunt președintele României..
- Wow, that's great. Romania. Cu capital la Budapest, da? Un aliat traditional al Statelor Unite, mare aliat. Welcome. Eu sunt Obama Barack, președintele Statelor Unite. Ce destin ciudat, draga colega, sa ne intalnim intr-o toaleta de barbați, la Washington.
 - Oh, Mr President, ar fi fost și mai ciudat să ne cunoaștem într-o toaletă de femei.
 - Hehehe, pretty funny. Hehehe. Joe! Joe Biden, unde esti? Come up, e unul cu mult umor aici. Pisoarul nr 42. Cum ziceai ca te numesti?
 - Iohannis. Klaus Iohannis.
 - Sigur, Mr. Jack Johannes. Ca doar nu Dick Head, hehehe I am kidding. Si de ce zici ca era ciudat... intr-o toaleta de femei?
 - Știti, la toaleta de femei a intrat soția mea. Nu am voie nici să deschid ușa de acolo, nici să fac zgomot, mi-a zis să o aștept aici, la bărbați...
 - Hehehe, Joe what the hell are U doing down there? Trebuie sa vii neaparat aici, e o nebunie, râzi de mori cu acest băiat din Romania. Acu parcă îmi amintesc ceva...
 - Deci va amintiți de mine, Dle Obama. O secundă, să chem reporterul de la TVR!
 - Yeap, la o reuniune NATO, mi-a zis Erdogan, care este presedintele sultanatului Turcia, ca ești un baiat cuminte si ascultător. Cand ai fost la el, te-a rugat să-i scuturi covoarele că-l durea spinarea, tocmai sosise de la moschee, am dreptate? I'm setting off now, scuze, Jack, am oaspeți. Unii mai și muncesc. Tu mai rămâi pe-aici, pe la toaletă?
 - Mai stau, Dle președinte.
 - Big out! Da' cât faci frate, zău așa, cât mai curge? Biden, domnule Joe Biden, ce bere ai dat ăstora din delegația României? (foto elmens)

Saturday, 2 April 2016

Călin Popescu Tăriceanu, cel mai bun prieten al omului. Al omului cu dosare penale. (Traian G. Crișan)

Jucăria preferată a lui Călin Popescu Tăriceanu (foto dr.), președintele Senatului României, a rămas azi si poimâine, moțiunea. El, Tăriceanu, vajnic apărător din oficiu al unora cercetați penal, s-a declarat din nou nemulțumit pe Justiție si vrea o moțiune - aflarea in treabă la Senat atinge deseori perfecțiunea.


Când a fost și el mic, fără păr alb între urechi și fără să-și târască vreun picior în gips, Călin Popescu Tăriceanu va fi fost sfătuit de mamița,  mamițica și mam' mare: "Căline, maică, să nu te bați, să-ți faci pantofii cu cremă și să-ți mănânci sandviciul!". Ascensiunea lui Tăriceanu, de la sandvișul din ghiozdan  la tortul de azi al României, tort din care cel supranumit ”liberalul roșu” se înfruptă zilnic, poate fi pusă desigur inclusiv pe seama democrației de tip  primitiv promovată în România: azi, orice slugă cuminte și oportunistă, ca exemplu, poate ajunge rapid stăpân de plantație prin ”miracolul românesc”.

Ascensiunea lui Tăriceanu (personaj frecvent asimilat cu lipsa de onoare politicianistă și confuzia politică, dar și unul din părinții buni ai salariilor bugetare și pensiilor nesimțite într-o țară secătuită) ne reamintește, mă rog frumos, și un amănunt esențial: milioane de români care muncesc azi în străinătate contribuie zilnic, indirect, inclusiv la cota de benzină a lui Tăriceanu, la cota lui de mic-dejun, la plata vreunei secretare cu sâni mari, la luxul, limuzinele, șoferii  personali, garda, confortul și WC-ul cu gresie roză unde va fi stând Călin ca să-și fundamenteze el în liniște, în poziția ”pe vine”, moțiunile si  declarațiile lui de plen.

Românii procură totul unui om despre care nu se știe precis la ce anume este util. Călărind Senatul așa cum își călărește motocicleta americană, Tăriceanu se prezintă azi aproape ca un co-proprietar al Camerei  Parlamentului, sau după caz, al Guvernului, al planetei Marte sau al unei țări, România, care nu îl merită.  Căci cine și cum să combată superba trufie fanariotă cu care Călin, sef al Senatului si aprod de serviciu al unor întreprinderi particulare, înțelege să sprijine vocal persoane acuzate penal?

Nu știm cum sosesc ideile proaste între urechile liderului de la Senat Tăriceanu, dar e clar că ele nu stau la coadă ca pe un peron din Gara de Nord. În 2004, Călin Popescu Tăriceanu i-a cerut lui Băsescu să intervină la Parchet în dosarul Petromidia (acolo era bunul său prieten, Dinu Patriciu), ba ar fi insistat și la Monica Macovei, pe-atunci ministru al Justiției. În 2015 el a criticat arestarea pentru fapte de corupție a primarului general al Capitalei, Sorin Oprescu, dar a făcut spume și la punerea sub acuzare a colegului Varujan Vosganian, care ar fi acordat facilități ilegal miliardarului Ioan Niculae. Mai nou, Tăriceanu s-a implicat într-un alt scandal ce implică o firmă privată: evacuarea de către ANAF a firmelor penalului Dan Voiculescu, creatorul Grupului de televiziuni Antena.

Ca unul dintre cei care au transformat România într-o casă de nebuni, unde separația puterilor în stat și Justiția nu își mai găsesc rostul,  Tăriceanu a contestat vehement evacuarea Trustului de presă din clădirile pe care le ocupă, acuzând (sic!) ”atentatul la libertatea de expresie”- un alt domeniu unde este savant. Exemplele pot, eventual, să continue. Omul care a făcut ceea ce nici măcar o democrație tânără din Africa nu ar fi reușit (ca premier al României, Tăriceanu a solicitat retragerea trupelor române din Irak fără să își anunțe măcar partenerii americani) dovedește frecvent că are suficiente abilități doar pentru intrigile de culise ale miticilor de la București.

Prea ocupat ca să calce pe gât Justiția cu pantofii lui din piele de procuror, prea ocupat cu apărarea publică a privaților acuzați de corupție, președintele Senatului României, Călin Popescu Tăriceanu a uitat că țara de la care își cere zilnic luxul lui de șăf rămâne o ruină nesemnificativă la curul Europei. Sandviciul pe care odinioară i-l băga mam'mare în ghiozdan a fost, pare-se, total insuficient pentru pohta ce-a pohtit Călin și pare că și tortul național la care s-au așezat el și ai lui nu se simte prea bine: deh, de unde iei și nu mai pui la loc, se împuținează, iar Dumnezeu, DNA și instanțele penale sunt martori că din 1990 încoace, țara pierde bani inclusiv prin prietenii - cunoscuții Tăriceanului. (foto: Senatul României)

(http://www.ziarulromanesc.net/comentarii/comentarii/comentarii/calin-popescu-tariceanu-cel-mai-bun-prieten-al-omului-al-omului-cu-dosare-penale.html)