CE NU CITEȘTI ÎN ZIARELE LOR. UN BLOG DE ANALIZĂ ȘI INFORMARE. ELEGANT, DIRECT, DEDICAT. LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DIASPOREI. ȘI INVERS.

Sunday, 22 May 2016

Scrisoare către preşedintele Statelor Unite: să nu uiți, Barack Obama! (502 views)

Barack Obama, epoca de glorie a conducătorilor politici din România este îngropată demult, nu ai nevoie de un raport al spionajului ca să afli asta.  Mulţi dintre politicienii români de azi sunt oameni aparent normali: mănâncă, merg la toaletă, au afecţiuni care trebuie tratate în Austria sau Turcia, aleargă toată viaţa după vreun cont bancar, înjură sonor sau în gând, îşi îmbracă costumele Armani peste vreun maiou de 4 lei, dau interviuri fătucilor din presă.

Oamenii aceştia fac scenarii cu uşurinţa cu care fac scandaluri sau copii, sunt dependenţi de favoruri, de trafic, de influenţă, de intrigi şi lăudători, sau de ştiri pozitive. Se sperie de şoricei, împart acatiste cu duşmanii, ascultă din Copilu Minune (acest Mozart al manelelor), fac dezacorduri gramaticale sau acorduri politice. Pe politică, Obama- mai ales pe politică- parlamentarii români au slugărnicii, au viclenii ieftine şi spaime de doamnă care şi-a pierdut căţelul pe tren: în special, când procurorii DNA cer în plen ridicarea imunităţii vreunui coleg de-al lor. Obama, conducătorii noştri de azi au făurit o Românie slabă, expusă dispreţului, o ţară care a luat mereu forma cerută de alte ţări: supunerea i-a fost politică externă, servilismul i-a fost ideologie, plecăciunea- singura normă de etichetă. 

Dacă României i s-a cerut să instituie mic-dejun britanic, prânz german şi cină americană, Parlamentul român a decretat rapid dietă naţională, a arborat drapele cu hamburgeri şi a declarat ilegală clasica mămăligă. Toate alianţele importante de după  1990 ale României au fost încheiate mai mereu precum cumetriile la olteni- cu smerenii de babe, cu pupături băloase şi cu covoare roşii de cârnaţi, doar fiindcă România s-a nimerit întâmplător în calea unor organizaţii precum UE sau NATO.

Ei, politicienii români nu au înţeles niciodată, Obama, ceea ce tu ştii prin tradiţie americană: că fără economie, România nu poate avea drepturi egale cu alte state, este doar un no-go. Intuitiv, din 1990 încoace, istoria României a fost doar un lanţ de cedări şi o succesiune de pitici politici. Nu a mai fost Decebal, cu arc şi scut, dar a fost Ion Iliescu,  cu tancul rusesc. Nu a mai venit Vlad Ţepeş, dar e prezent Călin Popescu Tăriceanu, care ar trage în ţeapă orice procuror ce i-ar aresta
cunoscuţii. Nu mai există Iancu Jianu, dar e Liviu Dragnea, care ar duce morţii la vot şi România mai spre judeţul Teleorman. 

Nu mai e vistiernicul Isac, dar a venit guvernatorul Isărescu care, din plictiseală şterge praful pe tiparniţele de la Banca Naţională. Nu mai e Ion Vodă cel Cumplit, dar e Victor Ponta care-şi tratează rănile între sultani, la Istanbul. Nu mai e hatmanul Boldur, fiara paloşului, dar este Vrânceanu Firea, fiara promisiunilor electorale. Ștefan cel Mare şi aprodul Purice au plecat demult, Obama, dar îi avem azi pe Popescu Piedone şi pe Vanghelie, care se luptă din greu cu otomanii de la Direcţia Naţională Anticorupţie. Nu mai este Carol 1 care cândva a invadat Bulgaria cu trupe, dar e Iohannis Klaus care cândva a invadat România cu doamna Carmen. Nu mai e Iancu de Hunedoara, lider militar european dar este Dacian Cioloş de Bucureşti-guvernare-unde-eşti.


Obama, vei preda în curând Biroul Oval către Donald Trump şi vei pleca într-o vacanţă prelungită, say Good Bye to Romania. În urma ta, Barack Obama, situaţia lumii va rămâne la fel de complicată- lumea nu stă întotdeauna aliniată precum paturile la Guantanamo sau precum parlamentarii la Bucureşti. Să-i scuzi, Obama, pe aceşti bravi politicieni români, să-i lustruieşti de praf şi să-I iubeşti- ei ţi-au uşurat misiunea în colţul ciudat de lume numit România. Poate le-ai avut profilele atârnate de pereţii biroului tău, poate te-au amuzat cândva cu versatilitatea şi stângăciile lor, poate de la înălţimea de la care i-ai studiat- din Casa Albă, in Washington DC, i-ai văzut departe, micuți si vioi, ca pe o comunitate de furnici. Obama, ar fi de fapt o comparație exagerată: furnicile au demnitatea lor, de fiinţe care muncesc din greu.

foto news.com.au

3 comments:

Tase said...

intre a fi ce ar fi putut sa fie si a fi ceea ce s-ar fi vrut sa fie este o diferenta simpatica. fata de altii, obama a fost mai simpatic si mai putin activ. Romania? Aproape a ignorat-o.

Pavel Petru Stefan said...

Obama nu a avut niciodata o relatie speciala cu Romania fiindca in realitate nu a placut-o niciodata pe Angela Merkel si nici pe protejatul ei, Klaus Iohannis. Ridicarea vizelor SUA catre romani este de lunga durata fiindca Romania este considerata inca tara cu frontiere nesigure. Se va intampla peste vreo 100 de ani, cam asa ceva..

Pandele said...

Ce aiureala.. Stefan cel Mare intr-un articol despre Obama.. Unchiul Tom si coliba lui unde sint?