CE NU CITEȘTI ÎN ZIARELE LOR. UN BLOG DE ANALIZĂ ȘI INFORMARE. ELEGANT, DIRECT, DEDICAT. LUMEA VĂZUTĂ PRIN OCHII DIASPOREI. ȘI INVERS.

Tuesday, 19 July 2016

Cine iese prima la pensie în problema Turciei: Europa sau Angela Merkel? (877 views)

Este ceva ciudat cu Turcia. Niciun atentat cu bombă de pe teritoriul Turciei, atribuit de camarila președintelui turc Regep Erdogan organizației teroriste Statul Islamic (ISIS) nu a fost revendicat și de Statul Islamic. Acest simplu fapt ridică mari semne de întrebare în contextul în care ISIS are un apetit uriaș în a revendica orice atac împotriva intereselor statelor occidentale sau ale aliaților lor. Turcia adăpostește în continuare comandanți ai rebelilor ceceni (musulmani suniți ca și turcii), care au încercat în două războaie (1994-1996, respectiv 1999- 2009), să realizeze ceea ce intenționează astăzi și ISIS: instaurarea unui Califat condus prin legea islamică sharia. Acest fapt a ieșit la iveală în contextul în care serviciile secrete ruse au fost acuzate de mai multe ori că au planificat eliminarea fizică a unor ceceni extremiști ce obținuseră azil pe teritoriul Turciei.

Membrii și conducerea ISIS sunt musulmani sunniți, ca și turcii, iar conexiunile Statului Islamic cu Turcia a fost denunțată în multe rânduri de politicieni sau jurnaliști turci, sau de kurzii peshmerga care luptă în Siria împotriva ISIS. Imaginile incredibile difuzate de aviația militară rusă cu coloanele kilometrice de camioane încărcate cu petrol ("exportat" de rafinăriile ISIS) care penetrau granița turcă dinspre Siria au ridicat întrebări la care fostul predicator musulman Erdogan nu a răspuns clar nici azi. La un moment dat, te poți întreba dacă Statul Islamic nu este altceva decât o afacere cu petrol sub un paravan de alienare religioasă. Precedente există de vreme ce rebelii ceceni au naționalizat zăcămintele de petrol imediat după declanșarea insurecției împotriva Moscovei: petrolul din zona Cecenia- Daghestan este considerat ca fiind unul dintre cele mai "pure" de pe teritoriul Federației Ruse.

Astăzi, Uniunea Europeană își ignoră standardele auto-impuse și angajează negocieri confuze cu un președinte, Erdogan, care este în război cu toată lumea care îl critică: el acționează jurnaliști străini în instanță, naționalizează ziare incomode, distruge conceptul de libertate de expresie. În plan politic, regimul Erdogan este acuzat că legiferează abuzul și justiția arbitrariului în
zona de insurecție kurdă, cu drepturile omului încălcate brutal. Cancelarul Germaniei, Angela Merkel l-a avertizat pe Erdogan că o introducere a pedepsei cu moartea, după puciul militar eșuat de la Ankara, va suspenda negocierile de aderare a Turciei la Uniunea Europeană. Un astfel de avertisment are, în sine, o amplitudine meschin de mică: ar scăpa, probabil, de la moarte cîțiva generali turci, dar fiind limitat doar la asta, va menține o problemă esențială: Turcia lui Erdogan, așa cum se prezintă azi, este un stat cu islamismul radical în creștere, infiltrat de Statul Islamic, condus semi-dictatorial cu un padișah-soare, Regep Erdogan, un stat care nu are multe lucruri în comun cu regulile democratice.

Armata a fost întotdeauna instituția care tradițional a echilibrat puseurile islamiste din Turcia. După puciul eșuat din această lună, Erdogan a declarat că poporul i-a cerut introducerea pedepsei cu moartea pentru puciști și că va lăsa Parlamentul să decidă. Trebuie să fii naiv să crezi că un stat unde președintele decide discreționar mii de arestări (mai mult de 3000) în două zile, parlamentarii turci ar vota vreodată împotriva sa. În plus, atașamentul populației față de președintele-sultan ar avea o explicație mai degrabă emoțională: în timp ce Armata ar fi garantat turcilor doar un banal regim non-islamist și alegeri libere, Erdogan promisese poporului său rezultatul unui șantaj fără echivoc la care a supus Uniunea Europeană și pe șeful suprem, Angela Merkel: Erdogan obținuse  libertatea de circulație în interiorul Uniunii Europene pentru cetățenii turci, în schimbul reținerii în Turcia a refugiaților sirieni și africani care nu au acte de identitate.

Regep Erdogan nu a răspuns niciodată celor care au speculat că această înțelegere politică ar corespunde unui plan al Ankarei de a umple Europa cu moschei și predicatori fundamentaliști islamici. Iar Merkel și trepădușii din jurul său nu au răspuns niciodată acelor critici care susțin că Turcia- cu sau fără lege marțială, nu este un stat pregătit să se integreze în Uniunea Europeană și că acest lucru ar fi strident și forțat. Dacă Angela Merkel  nu analizează lucrurile simple pentru a înțelege ce este complicat în Turcia, trebuie să meargă la pensie: decât să se pensioneze un întreg continent, Europa, mai bine să se pensioneze un politician. Căci, cum se scria anterior, ceva este ciudat cu Turcia.

(Foto: Președintele- nejucător al României, Klaus Iohannis și președintele-sultan al Turciei, Regep Erdogan, cu declarații comune- sursa presidency.ro)

1 comment:

Dumitru Dem Panculescu said...

Un joc geopolitic ale cărui urmări se vor vedea peste ceva timp. Atacul orientului asupra UE nu este o surpriză ci o consecință a vechiului principiu "Dovide et impera", pentru slăbirea reciprocă a principalilor adversari, religioși+politici