CE NU CITEȘTI ÎN ZIARELE LOR.

Sunday 1 January 2017

Votul ca filosofie. Între Teleorman Țara Prazului- Răsare și Washington- Statele Unite ale Americii.(1521 views)


A existat pe perioada alegerilor prezidențiale din SUA, din 2016, o evidentă presiune media exercitată de mainstream (ziarele și televiziunile importante din Statele Unite) precum și de ONG-urile finanțate de miliardarul Soros, asupra publicului tânăr- influențabil și cu o presupusă lipsă a culturii politice. Sunt băieți și fete bombardați cu știri (uneori “servite”) care după desemnarea câștigătorului în cursa electorală, au ieșit în stradă ca să arate la un mod “extrem” că ei contestă rezultatele (foto). Când ești tânăr, rebel și contești în stradă rezultatele unor alegeri electorale (fruct al Democrației!), poți să mai aprinzi un cauciuc în mijlocul străzii sau să mai arunci o cărămidă în ofițerii de poliție, iar revolta va fi inflamată eventual de televiziunile de știri sau prin marile ziare, care vor descrie “marea mișcare social-politică”.
Aproximativ 90% din mass-media nord-americană de azi aparține de 6 sau 7 trusturi de media stabile economic. Pe românește, asta înseamnă că restul de 10%- presa “independentă”, eliberată total de influențe politice, ajunge la dimensiunea unei secte. Între aceste repere, independența informației s-a transferat treptat spre zone de socializare precum Facebook sau Twitter, unde toată lumea poate fi ziarist fără să îi mai explice CNN sau New York Times cine poate fi președintele sau senatorul ideal pentru SUA. Cât de blamat, așadar, mai poate fi electoratul lui Donald Trump sau Hillary Clinton pentru votul acordat la alegerile din 2016 și cât de masiv mai poate fi contestat acest vot în stradă? Păstrând proporțiile, rezultatul ultimelor alegeri din Statele Unite poate fi rezumat la rezultatul confruntării între  presa "tradițională" americană și presa de socializare Facebook. 
Pentru aceste considerente și pentru altele, distanța între votul din România și cel din Statele Unite ale Americii rămâne de ani-lumină. Aceasta în contextul în care situația presei în România este diferită: eliberată după anul 2000 din brațele mogulilor de presă, mass-media de Dâmbovița s-a fărâmițat azi în fragmente care încearcă să trăiască. Cu presa mainstream în agonie controlată, cu presa de socializare în expansiune dar cu acces încă limitat, votul românesc rămâne tributar chibiților care joacă table în parcul Titan, corupției electorale sau jurnalismului de mahala. Un vot ieftin, nervos, fără mari exigențe sau mari etici. În timp ce americanul votează pentru liniște și siguranță în comunitate, pentru a-și duce afacerea mai departe, electoratul tipic PSD (ca un exemplu) votează pentru vreo pensie sau vreun ipotetic ajutor social. Americanii sunt legați de mediul privat și planifică fructul votului pentru viitor, pesedeii români rămân dependenți de Stat și votează limitat, în numele trecutului. Ca să nu mai amintim că la americani, un “condamnat penal  cu sentință definitivă” rămâne tot un “condamnat penal  cu sentință definitivă”, în timp ce pentru pesedei, ca un exemplu, un “condamnat penal  cu sentință definitivă” poate fi considerat doar un tip “descurcăreț”. Liviu Dragnea emanat la Bucuresti dinspre Teleorman este un exemplu viu.
Foto daubao

No comments: